Demult, de multă

Demult, tare demult, aveam aripi.
De multă, de foarte multă dragoste aripa mi-era motor și pană.
Motor în tot ce eu gândeam,
Pană în tot ce eu scriam.

Dar asta a fost demult,
Când aripa-mi era de multă … plină.
Acum mi-e greu să repet cuvântul,
L-am transformat în lacrimă de foc.

Stau, gânditor din Hamangia,
Dar nu de piatră, ci de jar,
Privind absent la tine,
Dansând pe lamă de cuțit,
Căci știu finalul.
Metalul,
Te va despica în două:
Vei suferi cum toți am suferit,
Vei fi trăind, murind încet,
Un râs, un plânset,
Oftat orgasmic sau scâncet de tristețe,
Le vei trăi pe toate,
În scurtul timp ce lama dragostei te taie.

Durează-o viață sau o clipă,
E la fel,
Metal în carne vie,
Suflet explodând de fericire,
Strângându-se de frica morții,
A lipsei și a destrămării.

Mă uit absent la tine,
Și-aș vrea să simt din nou lama
Atingându-mi talpa,
Dar am pierdut demult aripa ce-a albă,
Albă de multă …

de prea multă …

Dragoste

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s