Veșnicie născută-n trecător

Ai simțit vreodată gustul de sânge în gură?
Iar dacă da, a fost tot timpul al tău?

Fluidul vital al corpului este sângele,
Un sânge ce îl tot refacem, îl pierdem, îl schimbăm, înnoim…
Fără el, viața corpului nostru e imposibilă.
Cu el stricat, viața corpului devine foarte grea.
Atunci când e sănătos, nu ne mai pasă de el, sângele nostru devenind un anonim tăcut ce-și face treaba.

Nimic nou. Însă …
Tot ce e legat de sânge, în informațiile ce le îngurgităm zilnic,
Șochează.
Pe mulți îi sperie apariția lui,
Mulți se feresc să ia contact cu acesta.
Sângele e un lucru intim și foarte important în definiția vieții.
Pentru foarte mulți, la fel e și Dumnezeul fiecăruia.

Ai fost vreodată îndrăgostită? Ai fost vreodată îndrăgostit?
Iar dacă da, poți spune unde îți era sufletul?

Sufletul, energie vitală a omului,
Îl face să acționeze, să ia decizii, să spere atunci când realitatea îi spune contrariul.
Pierderea acestuia e dificilă, datorită faptului că nu poate fi măsurat, chiar dacă îl localizăm prncipial în creier.
În general acceptăm că moartea omului duce la transformarea sau pierderea sufletului acestuia.
Dragostea e o stare complet specială a sufletului și mai greu de măsurat decât acesta.
O mixtură de sentimente de multe ori în contradicție cu realitatea în care trăiește corpul ce o trăiește.
Atât de complexă și de neînțeles încât explică în societate chiar și comportamente deviante ale unui om față de altul.

Nimic nou. Însă …
Tot ce e legat de dragoste e privit ca o ”moliciune„ a sufletului,
Dragostea fiind privită deasemeni ca un lucru intim, fără de care viața unui om e general acceptat ca ”pierdută în van„.
Pentru foarte mulți, dragostea pentru aproape și Dumnezeul fiecăruia sunt tot una.

Dragoste și sânge

O simt și nu îl simt.
Visez la ea și nu îmi pasă de el.
O trăiesc și îmi dă fiori,
Iar el
Mă face să trăiesc și îmi dă fiori.
Atât dragostea mea
Cât și sângele meu
Ți le dau oricând fără să-mi ceri
Complet, total, sacrificând, zâmbind,
Fericit, fără grijă, știind.
Sunt sufletul și corpul meu,
Mă definesc întreg,
Fiind însă jumate fără tine.
Contradicții conviețuind în armonie,
Făcându-mă ceea ce sunt,
Romantic al sufletului,
Ignorant al realității,
Veșnic privindu-te și bucurându-mă

De dragostea ta

Veșnic sperând la veșnicia

Sângelui tău.

Însă,
Ignoranța cu care l-am tratat pe-al meu,
Se răzbună și pe al tău,
Furându-i veșnicia.
Iar eu acum,
Știind că suntem trecători,
Hrănesc ce-a mai rămas din suflet.

Dându-i aripi,
Împlinind-o,
Folosind microsecundele ce le măsor,
Doar pentru a-ți arăta,
Că pot neveșnicul în veșnic să transform,
Din două suflete făcând doar unul,
Îngemănat în nemăsurarea lui,
Imposibil de descris în vorbe,
O muzică ce va cânta
Doar pentru noi plăcută,
De lume ne-nțeleasă,
Născută din trecut,
Trăind în viitor.

Să nu te superi sânge tu pe mine,
Că mă despart de tine,
Să știi că-ți mulțumesc,
Pentru al tău ajutor
Ca eu în timp lumesc,
Să caut și să găsesc
Cui să te dau, cu cine să te-mpart,
Schimbându-ți atfel soarta din tragedie în romanță.
Ia de la mine dară, amintirea astei vieți
Și dă-o mai departe,
Transmite bunătatea ce mi-ai povestit-o mie
Atâtea zile, nenumărate nopți.
Fii fericit cu mine,
Căldura ce ai generat,
A modelat un suflet
Ce s-a îngemănat!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s