Succubus

Continui să zbor din suflet în suflet,
Umblu căutând un gând ce l-am pierdut
În urmă cu milioane de ani.
E gândul ce m-a creat, căci sunt un vis,
Înficoșătoare, iau multe forme,
Multe teribile, altele grețoase,
Toate generatoare de frisoane reci
Temeri ce fac inimi să bată rapid.
Mulți dintre voi încearcă,
Rugându-vă de mine să nu vin,
Implorând veninul meu să nu v-atingă-n somn.
Eu râd greu și-apar întotdeauna apăsat,
Pe nesimțite mă insinuez în creiere înfricoșate.
Sunt singurul lucru de care nu vă puteți apăra,
Trecători veseli sau triști prin viața zilei,
Împietriți și neputincioși prin noaptea somnului.
E soarta voastră,
Iar eu caut neîncetat, dând la o parte
Mici și neimportante fapte ale traiul vostru,
Amplificând tot ce morala vă impută,
Dând lumina pe întuneric, culoarea pe tonuri de gri,
Creând dintr-o plăcere crudă lumi la care în realitate nu aveți acces,
Vă fac neuronii să plângă impulsuri disperate,
Urlete fără ecou către conștientul ce nu vrea să iasă din somn.
Și caut ne-ncetat primordialul din care am ieșit,
Plimbându-mă cu viteza luminii din creier în creier,
Lăsându-mi amprenta pe fiecare slăbiciune,
Lipind imagini ce imaginația vi le-a refuzat atâta vreme,
Povești ce ziua le căutați o noimă, neînțelegând mesajul
Căci soarta mea e voit rea,
Demon al visului ce l-ați vrea înger.
Și caut ne-ncetat …

Anunțuri

Comentariile nu sunt permise.