Inevitabilul Etern

Faun Im Raureif - Bernd StreiterEu ți-am promis mizerie, dar astăzi nu-s în stare să îți dau defel.

Mă-nvârt în Universul meu,
Agale și în lene scobind după o urmă de nămol,
Nămol veșnic al vieții, nămol mort al uitării.
Găsesc fără să vreau doar pace, iubire, flori pe câmp, mi-e silă.
Poate nu caut bine, poate-l caut iar strâmb…

Să-ți scriu din nou o poezie rea și făr-de noimă?
Să-ți scriu un vers rimat cu rima strâmbă?
Îți scriu, sperând că-ntr-un final te saturi,
De-atâta dragoste și ură și o să îmi dai ce caut,
Eterna ta uitare, eternul tău ignor.

Să-ncepem dar cuvântul,
Nisip primordial al firii ce o înțelegi,
A vieții ce te face să speri
Și zi de zi să îndrăgești.

 

Baladă simplă născută-n întuneric

Secunda ta o simt ca pe-o eternă încântare,
A simțurilor mele, doar pentru c-o măsori,
Cu fiecare ticăit al ceasului tău trecător,
Urlând „Mi-e frică, Am să mor!”

Privești imagini false-n ale tale zilnice oglinzi,
Oarbă la adevăr, mințind că timpul trece,
Sperând că vremuri însorite vin.
O nu, iubita mea mioapă,
Timpul îl simți – el nu există,
Speranța-i doar un vis!
O știu de-atâta vreme eu, veșnicul tău Nix,
Etern cum e uitarea și-ntunecat precum un paradis.

Privește adevărul ce-l ignori,
Imagine pătată-n oglinde de cristal:
Tu ești un om ce te transformi în înger, doar să mă ai o clipă,
În drumul tău spre ceruri,
Trecând pe lângă mine, „Acel ce cade”
de sus,
pe-al tău Pământ.

Atât dura-va dragostea – un blink de întuneric,
În diamantul luminos al vieții tale.
Mă uit la tine trist că nu-nțelegi,
Că nu ești tu aceea ce te pierzi
Și nici eu acela plin de foc,
Ci ba din contră,
Crezându-te pierdută, încet te-ai regăsit,
Iar focul ce m-animă doar ghiață-n urmă lasă,

În disperarea-mi ce m-apasă, că-n loc să ard cu arșiță eternă,
Călăuzesc un suflet ca un far.
Găsindu-ți a ta cale, mă-ndrept către Tartar.

Dar nu sunt speriat de atât, căci Iadu-mi place,
Doar drumul mă omoară, căci nu există cale să evit,
Privirea ta de drag și mulțumire mergând către zenit.
Acea secundă lungă mă-nspăimântă!
E clipa-n care-un foc se regăsește-n căutare,
E aceea ce-n taină smulge
O parte din vulcan și ți-o dă ție!
Om, suflete angelic …
Acesta e momentul ce-l evit de-o veșnicie,
Știind că orice fac nu pot să-l ocolesc,

Eternitate redusă-ntr-o secundă:
Te iubesc!

Anunțuri

Un răspuns la „Inevitabilul Etern

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s