De gâtul tău, eşarfă

Ştiind ce faci,
Îmi faci,
Şi-mi placi.

Trei versuri ce îţi cântă mult mai mult.
Cuvinte foc din corpul meu vulcan.
Eşti funie în casa mea de spânzurat.
Mă dau poet, dar mă gândesc la-mperechiat.

Iar tu zâmbeşti, normal, parşiv.
Ştiind ce-mi faci,
Când faci,
Doar ca să îmi placi.
Să taci! Mă lasă să fiu eu,
Dezbracă-te, lăsându-ţi atârnată de pe gât,
Eşarfa curcubeu!

E-un ordin ce ştiu că-l simţi ca rugăminte
Râzând în sinea ta, citindu-mi gândul ars ce vrea să intre greu,
În universul tău de caprioară,
Împresurat de răgetu-mi de leu!
Și-mi placi
Când faci
Un derbedeu să te dorească, chiar făr-să te dezbraci!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s