orb

De-mi trebuie să te rănesc
O fac strângând din dinți știind că vei dori mai mult.

De vreau să mi te părăsesc
Știu că-i târziu,
Te am deja în mult tăcutul amintirilor tumult.

Te fac să plângi
Urlându-mi râsul peste coapsele-ți mușcate.

Te trag de păr când pofta mi se-arată,
Cabrându-ți brusc coloana asudată
Știind că râzi în colțul lacrimii pătate.

Însă mai știu
Eu, cel dezonorat:

Puterea mea asupra ta,
Cadână vie a sexului forțat
E un nimic,
În lipsa corpului tău moale udat de-un suflet violat!

Și-atunci mă-ntreb în veci însingurat:

Iubito, n-ai vrea pentru o zi, măcar,
Să fii doar tu în locul meu,

Cel posedat?

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s