Boabe de aur întinse pe un fir

În suflet, mult nisip.
Fire lucind la fiecare dor de-o amintire.
În ochi lucește-un orizont ce-l poți atinge când clipești.
Imagini ce ne fac mai buni și tot la fel, mai singuri – înnegrești.
Linie a vieții desenată cu un băț pe malul mării, o trăire.
Urlet lăuntric transformat în murmur, e credința.
Te-ncearcă un fior ce-și naște lacrima, dorința.
Încerci să îți justifici în oglindă neputința.
Apă cu valuri, ia-mă din vis și mă aruncă-n nemurire!
Astâmpăr fără de curaj, mândrie fără de motiv, deloc subtil.
Ți-a mai rămas un simț ce ți-l reprimi, un simț tactil.
Contur ce desenează o poză de profil.
Soare nevinovat în roșul cel viril.
Tablou întunecat de om umil.
Te-aud, sirenă, chiar de m-ai înecat dintr-o privire!

(ghici ghicitoarea-mi simplă:
de câte ori am mai murit?, câte din vieți o să trăiesc? sau poate sunt doar un tablou?

ajutor
în numele lui F găsești răspunsul ce sus l-am pus sus ștampilă, iar premiul tău, de ți-l dorești, e scrisul meu de mână trimis în apostilă)

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s