Urăște-mi mâinile

Urăște-mi mâinile ce-n gând mi te-au atins la asfințit,
Minciuna ce le-a fost mănușă
Țesută dintr-un joc pervers în visu-ți de fecioară
Atingere ce, temătoare, ți-ai dorit.

Urăște-mi gândul ce mâna-mi ți-a întins
Luându-ți tot ce-aveai mai bun
Un fluture în colivia strâmtă a mijlocului prins
Iubire și speranță ștampilată dur, ”carne de tun”.

Urăște-mi ochii ce priveau prin tine
Stană de foc în care ți-ai lăsat hipnotic un sărut
Ia-ți sufletul – cenușă suflată-n vânt
Și naște-ți pruncul din eter cu linie de înger blând.

Urăște-mi sufletul ce te-a lăsat să plângi
Cu mâna-ntinsă
Spre stele reflectate-n mare, suspinând.

Urăște tot ce reprezint
Scăpându-ți inima de mâna-mi mincinoasă,
De jarul ce ți-a ars un câmp de maci în ochii lăcrimați.
Fugind de-un suflet gol de tine,
Dezleagă-te de mine!

Abia atunci te voi iubi
În lipsă
Dar pe veci
În iadu-mi zâmbitor și plin de vină, aburind

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s