ochi blânzi de bufniță în noapte

Aș vrea, ca-n vremuri ce îmi sunt mâine amintiri,
Să te privesc cu jind atunci când îmi respiri
Strângându-te tăcut, de gânduri prins
Sâni tremurați pe pieptu-mi verde-plâns
Intrându-ți iar și iar în noaptea-gând
Oricât de trist și fără de control, cu forță în adânc
Suflul ritmat în icnet să preschimb
Din lacrima-mi sărată te pictez – de înger nimb

Aș vrea ca-n vremuri ce-ți sunt astăzi amintiri
Să te aud tăcută cu poftele ce îmi respiri
Strângându-mă cu nebunia unui dor aprins
Piept ud pe sânii împietriți mușcați de-un gând încins
Lăsându-te, ca plaja, udată de un val
Cu spuma-i ondulată în bule de cristal
Schimbându-ți icnetul pe-un țipăt, din buze evadat
Unghii înfipte în trupu-mi zgâriat
Făcându-ți mintea să-ți tremure ființa
Cuvintele-mi șoptite aprindă iar dorința

Și aș mai vrea ca-n vremuri ce fi-vor veșnic amintiri
Să îți citesc femeia, zâmbind, cuprinsă în priviri …

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s