Gri, către alb prin curcubeu – azi, cafea de dimineață

Pentru mine Cuba înseamnă deocamdată Buena Vista Social Club, viață boemă oprită în vremea anilor ’70. De mă întrebi cum se potrivește ascultătorul de GOA și muzică simfonică veselă cu Buena Vista, îți voi răspunde repede cu ”habar n-am”. Știu însă că aș învăța spaniolă la orice vârstă mi-ar permite viața, doar ca să fug puțin în timp, înapoi la anii nașterii mele, pe o insulă în îndepărtatele Caraibe. Ani cu fuste fără temeri feministe și mai puțin cu pantaloni, cu pipe și trabucuri mirosind a tutun și nu a … habar n-am ce mai miroase azi țigara. Oameni cântând pe străzi parcă mai natural decât în cluburi sau bodegi.
Mă-ntreb unde și în ce ani ne-am pierdut plăcerea și am înlocuit-o cu corectitudine politică? Căci ce să mă întreb dimineața de duminică la o cafea după ce-am citit o poezie? Nici nu știu dacă aș vrea să aflu vreun răspuns, de frică să nu stric magia unei dimineți de toamnă, cu acorduri line și voci ce cântă și nu urlă, țipându-și nevoia de atenție.
Întâmplarea face că anul trecut mi-am petrecut cu O câteva zile pe o insulă în mare. Elba. O insulă mică ce la granița dintre sezonul estival și răcoarea toamnei te poate duce cu gândul și tot corpul în Liniște. E exact ce am trăit și e exact ce mi-aș dori ca fiecare dintre voi, măcar o dată-n viață să încerce.Elba dimineata

Nefiind un fan absolut al Italiei, m-aș întoarce oricând acolo, pentru oameni, pentru locuri. Pentru pizzeriile mici conduse de o familie întreagă de italieni gălăgioși ce îți zâmbesc natural și îți cântă (cu voce gravă de parcă și-ar pune tot sufletul în ea) imnul Germaniei la fel de bine ca pe cel al Italiei, surprinzându-ți urechile cum ți-au surprins și toate gusturile ce credeai că le cunoaște limba ta despre pizza.

Ați văzut vreodată poze din excursiile prietenilor voștrii de prin Spania fără să mergeți acolo? Ce tărâm arid! Câte pietre! Ce căldură! Așa am spus și eu mult timp. Apoi am fost nevoit să conduc la sfârșitul unui februar, din nord, în sudul țării. Stăteam la volanul unui bus de marfă pe o autostradă goală, cu geamul lateral deschis și mi se făcea pielea-găină de plăcere. Indescriptibil nici mirosul, nici senzația. Tot la fel cu Elba.

Ne-am luat cu vorba la cafea … Sper să fi avut și voi o dimineață plăcută tot la fel cum au fost scurtele mele amintiri la cafeaua asta de duminică de toamnă.