orb

De-mi trebuie să te rănesc
O fac strângând din dinți știind că vei dori mai mult.

De vreau să mi te părăsesc
Știu că-i târziu,
Te am deja în mult tăcutul amintirilor tumult.

Te fac să plângi
Urlându-mi râsul peste coapsele-ți mușcate.

Te trag de păr când pofta mi se-arată,
Cabrându-ți brusc coloana asudată
Știind că râzi în colțul lacrimii pătate.

Însă mai știu
Eu, cel dezonorat:

Puterea mea asupra ta,
Cadână vie a sexului forțat
E un nimic,
În lipsa corpului tău moale udat de-un suflet violat!

Și-atunci mă-ntreb în veci însingurat:

Iubito, n-ai vrea pentru o zi, măcar,
Să fii doar tu în locul meu,

Cel posedat?

1001

O mie de ori „Nu!”, cu teamă așezați în singurul tău „Da!”.

Acesta e favorul ce mult mi l-am dorit.
Cătușe moi legate
De mâini și de picioare,
Schimbându-ți inima de fată
În val de vintre strâmtă
Pătrunsă de-un fior,
Bătând nebun,
Precum un clopot
Ce-anunță neputința-ți
De-a mai gândi cu capul,
Suflet povestitor.
Bătăi de gong ce-ți urlă
Eterna întrebare:
„Și-acum eu ce mă fac, mămico,
De o să-mi placă, mândria-mi violată?”

„Nu-mi lua puterea cu-al meu Da”,
Îmi plâng ochii tăi verzi
Ce încă-mi mai spun „Nu!”

E însă prea târziu,
Și-o știi,
Căci buzele ți s-au desprins, lăsându-l tremurat să iasă,
Umed aprob născut de-un gât uscat,
Fiindu-mi drept parafă pe-al nostru drept contract:

„Eu, tânără virgină,
Dedic păstratul himen al sufletului meu,
Acestui drac (mai josul subsemnat),
Într-un moment neclar
Și doar pentr-o vecie,
Să-l rupă într-un pat
Ce fi-va amintire
A miei de povești ce i le-am spus sperând
Că-i voi putea ascunde
Un singur adevăr!

Pe albul meu cearceaf,
Cu sânge însemnat”.

Un zâmbet dat la schimb pe-un zâmbet

black shore

De câte ori mă văd zâmbind
Te văd pe tine într-un colț, plângând
Și-mi piere zâmbetul în vânt.
Fă-i colțul cald și moale însă strâmt”, îl rog în gând,
Să plece lăsând lacrimile-n loc, schimbându-ne măcar pentru-o secundă soarta
Din colțul ei plecând să se transforme-n curcubeu,
Iar plânsul ei, să nu-l mai plângă ea, ci eu”.
Să facem schimb!”, mă rog de multe ori privind spre sud când văd că tace
Îți dau ce vrei din tot amarul meu,
Îți dau și focul, ia-l, e-al tău,
Dă-mi jar și tone de durere!!!
Ia-mi zâmbetul de o clipită și dă-i-l ei un an,
Te rog de fă-o fericită!
Promit c-o să zâmbesc din nou,
Chiar dacă de durere-o să mă chircesc
Cu fiecare zâmbet însă o să-ți spun
«Îți mulțumesc!»

un început, scurt cât prima ta clipire

Mă întreb ce ai simți dacă ai fi în locul meu?
Nu, nu de empatie am nevoie,
Ci de un răspuns, oglinda mea.
Spune, ai mai simți ceva?
În emoții oare ai mai tremura?
Ce ai vedea dacă ai avea din ochii mei lumina?
Ai mai vedea imagini?
Culori?
Alb?
Întuneric?
Dar dacă ai scrie în locul meu?
Ai mai scrie tu ceva?

*

O mie și una de-ntrebări cu răspunsuri în povești de seară
Dar ai simți ceva de-ai fi în locul meu?

*

Împărțindu-ne aceeași despărțire
Uniți de-un infinit distanță.

vulg

în gândÎți stau alături pe plaja liniștită-a mării visurilor noastre, vorbind de câte și mai câte. Divanul ne e moale și te simt încrezătoare într-o prietenie caldă. Povestim despre familii şi prieteni, despre viața ce ne aruncă de multe ori în valuri furtunoase. Dezamăgiri și bucurii, tristeți și împliniri.

Lângă tine însă, suflet-înger, stă un drac ascuns, rău și frivol, vulgar și nepăsător pentru carnea ta, gândindu-se de multe ori voit fără de control la a te poseda cu nepăsare. Nu mă-nțelege rău, sunt al tău prieten și am fost tot timpul, aici nu am mințit, însă ți-am ascuns acest rău al meu, căci deh, îmi place al tău suflet dulce și nu vreau să ți-l întinez cu cenușile-mi perverse.

Tu știi toate astea deja, undeva adânc ascuns în tine, și îți întinzi palma spre mine lăsând-o mângâiată și nepăsătoare, cu drag, așa cum te-am numit demult: căprioară la un salt distanță de colții unui leu.

 

Totul în mine se află la o clipă distanță.

 

wp-1453835513008.jpegO clipă pentru tine, ore pentru mine.

O clipă durează să-ți apuc eșarfa, legându-ți gâtul de încheietura dreaptă ce acum îți e la ceafă.

O clipă-mi ia și să-ți prind încheietura stângă în dinți simțindu-ți pulsul în vena întărită – o mușcătură fină fără de durere și mirată privești roșu, cald, scurgându-se încet cu o moliciune ce îți intră-n suflet, lăsându-te pradă la orice nevoie de-a mea.

O secundă durează și să smulg totul de pe tine, lăsând soarele să ardă o piele ce ți-o simți că vrea să se răcească.

Tot într-o clipă te trag în poala mea, legându-ți vena ruptă tot la ceafă, lăsându-i loc puțin, să lase mai încet, pulsând în ritmul inimii ce bate, curgând pe gât, pe piept … pe corpul meu negru de poftă, ars de dor, înroșindu-mi o erecție pe care uimită o privești frecându-se încet de-un pubis ce nu-l mai simți de multă vreme ca fiind al tău. Îți umezește părul creț lăsat să crească, și te-ncălzește amestecându-se cu pofta ta, o poftă izvorâtă-n valuri de lichid sărat și acru ce de mult timp aș vrea să-l pun pe limbă.

Acum poți să te-apropii de gâtul meu, te las, atât, pentru-o secundă! E secunda în care te ridic, desfăcându-ți labiile încet cu un cap gros și-aproape roșu ce-ți este mult prea necunoscut.

Îl las pulsând, înfierbântat acolo, la intrarea ta, să-ți bea toată umezeala ce se revarsă de acum în valuri, poftind, țipând și implorând să simtă grosimea și căldura unui penis tare. Iar tu, din ce în ce mai leșinată, abia-ți găsești puterea să-mi șoptești ”te vreau în mine”. Știi că nu îmi pasă și sunt surd la rugăminți. Ai vrea să plângi de poftă, dar vlaga-ți curge-ncet și simți totul ca un vis. Un vis al cărei graniță începe să piară în ceață. Un vis în care nu știi dacă e reală durerea cu care mi-am înfipt ghiarele în fesele tale, plimbându-le de-a lungul celor trei centimetri de cap de berbece ce te-a penetrat, mușcându-te încet de coaste după ce îți ling un sfârc însângerat și tare.

Ascultă și fă exact ce-ți spun, să nu îndrăznești să faci altfel, femeie! Când îți dau drumul lăsându-te cu toată greutatea și intrând în tine până îți presezi clitorisul tare (deja) de mine, SĂ MUŞTI!!!wp-1453835486832.jpeg

Acum … și intru pentru prima oară adânc până la plăsele, umplându-ți pântecele de-o spermă fierbinte ce te umple ca o lavă în timp ce tu-mi deschizi cu ură și durere o arteră sugându-mi tot sângele ce-ți am lăsat să curgă, în cel mai crunt orgasm al sufletului tău.

Un sânge rău de-al tău schimbat pe sânge de satyr negru de foc de-al meu, umplută de un falus greu, visător şi plin de pofte, cărămizi ce-ți dau puterea de-a iubi din nou, cu primul tău orgasm din noua-ţi viață.

Și toate astea  într-o clipă.

Clipa în care tu îți întinzi palma spre mine lăsând-o mângâiată și nepăsătoare, cu drag.

Clipa în care eu, suflet de drac pervers, îți sunt prieten pe malul unei ape, povestindu-ne de lună și de stele, mușcându-mi buza-n gând, de dorul tău … de pofta trupului frumos al visului ce-mi eşti.

De gâtul tău, eşarfă

Ştiind ce faci,
Îmi faci,
Şi-mi placi.

Trei versuri ce îţi cântă mult mai mult.
Cuvinte foc din corpul meu vulcan.
Eşti funie în casa mea de spânzurat.
Mă dau poet, dar mă gândesc la-mperechiat.

Iar tu zâmbeşti, normal, parşiv.
Ştiind ce-mi faci,
Când faci,
Doar ca să îmi placi.
Să taci! Mă lasă să fiu eu,
Dezbracă-te, lăsându-ţi atârnată de pe gât,
Eşarfa curcubeu!

E-un ordin ce ştiu că-l simţi ca rugăminte
Râzând în sinea ta, citindu-mi gândul ars ce vrea să intre greu,
În universul tău de caprioară,
Împresurat de răgetu-mi de leu!
Și-mi placi
Când faci
Un derbedeu să te dorească, chiar făr-să te dezbraci!